Căsuţa în ChişcăuPeşterea UrşilorPeşterea UrşilorAlte PeşteriPrăpastiaValea Sighiştel
Peşterea Urşilor şi Valea Sighiştel

Julie 1998. După cinci ore de călătorie cu trenul, am ajuns în sfârşit la Oradea. Am început călătoria in Germania, dar am (mai) stat (pentru) cîteva zile la Budapesta. Noi (eu, soara mea şi prieteneul meu) am plecat din Oradea spre Beiuş, întenţionând să ajungem la Chişcău, care face parte din Munţii Bihor. Calătoria de la Oradea pină la Beiuş a durat mai mult de patru ore, fiindcă trenul a facut o mare ocolire. Drumul direct a fost deja de citva ani blocat, ceea ce nu ştiam înainte. A fost aproape ora 20 şi un hotel era greu de găsit. Şi la doua zi nu a mers aşa repede cum ne-am gîndit. Am călătorit cu autostop pină la Chişcău. Acolo am locuit într-o căsuţa la un camping.
După dejun am vizitat faimoasa "Peşterea Urşilor". Peşterea cu stlactite si stalacmite a fost foarte impresioananta. Peşterea a fost descoperită în 17. septembrie 1975. Temperatura în peştera este +10°C şi umiditatea aerului este ca. 97%. Noi am vizitat "Galeria Urşilor", "Galeria Emil Racoviţă" şi "Galeria Inimilor". Galeriile au o lungime de 847m. 140 de urşi au fost inchisi in peştera din cauza unui cataclism de acum 17.000 de ani. De cina am mîncat peşte (păstrav) care a fost foarte delecios.
În a 3-a zi am făcut o excursie in Valea Sighiştel. Drumul ne-a dus peste poieniţe să un drum pietros de pădure pînă la pîriaşul Sighiştel. Intenţia noastră a fost să găsim "Peşterea Măgura". Prima peştera a fost mare dar nu prea interesantă. A doua peătera a fost "Peşterea Coliboaia". In interiorul peştere a fost un lac, in rest nu a fost nimic interesant. Cel mai interesant era pîriaşul Sighiştel. Când am ajuns la pîriiaş am mers prima data in directia greşită. Am mers intentionat in directia greşită, dar n-am ajuns prea departe, fiindcă prăpastia se strimta prea tare şi am trebuit să ne întoarcem după cîteva minute. Iar cealaltă directie a avut mult de oferit. La pîriaş am găsit peştera 27, 25 şi peştera Dracil. "Peştera Măgura" probabil n-am găsit-o. Pînă la Sighiştel a fost un drum lung dar noi trebuiam să mergem pînă la Chişcău. De doua ori am încercat în zădar să găsim scurtarea prin pădure, dar acolo a fost prea multe cărari. Pentru o a treia încercare n-am avut timp, fiindcă era prea tîrziu. Eram prinsi in valea Sighiştel. Pentru mulţi bani am găsit pe cineva cu o maşină care ne-a dus înapoi la Chişcău.

În a patra zi intentia noastră a fost Gârda de Sus. Numai ora 13:30 am putut călatorii mai departe cu un autobuz. Acolo am locuit iara într-o căsuţa la un camping. Ziua următoare ne-am sculat devreme şi am mers la "Peşterea Gheţarul de la Scărişoara". Şi aceasta excursie ne-a rămas neuitata, fiindcă am fost conduşi de către doi cîini. Ei ne-au urmărit pînă la peşterea şi înapoi. Peşterea se afla într-o adincă prăpastie de 48m. A fost o zi foarte caldă, dar in peşteră a fost frig. Cu toate ca era frig (+1°C), gheată se topea. Dintre cei trei stalactiţi mari era numai unul întreg. Cu toate ca peşterea nu era lungă (spaţiul turistic) era foarte interesantă. Vechimea gheţarului din peştera este peste 3500 de ani. Pe drumul de întoarcere am vizitat "Peştera Poarta lui Ionel". Şi aceasta peştera a fost interesanta. Excursia a durat 10 ore şi cîinii ne-au condus pe tot drumul. Cu toate ca a fost mai mult de descoperit, am plecat în a 5-a zi din munţii şi am mers într-un oras...


Fotos: © Kurt Gusbeth & Siegfried Franz
Gărda de SusPoarta lui IonelGheţarulGheţarulGheţarul
Peşterea Gheţarul de la Scărişoara