KlippenBisericăEdelweißSiegfried Franz la Turnul lui Budu si Ana?Kurt GusbethLa urcare
Munţii Ceahlău

28. August 2000, ora 10. Noi (eu şi prietenul meu) ne-am dus cu trenul de la Braşov despre Gheorgheni pînă la olimpul Moldovei (Vf. Toaca), care face parte din Munţii Ceahlău. Ca şi în anul 1998 am avut cu noi ghidul "Rumänische Karpaten" (ediţia aragon Verlag). Informaţii interesante am găsit şi în magazinul "Munţii Carpaţii" Nr. 17. De data aceasta am început călătoria în Braşov. Două ore jumătate am călătorit cu trenul rapid pînă la Gheorgheni. Abia ziua următoare am mers cu un autocar pînă la Bicaz şi apoi pînă la Cabana Izvorul Muntelui (797m) am făcut autostop. Atunci ne-am regăsit direct în faţa munţilor splendizi. În acest moment am avut posibilitatea să alegem drumul din stînga sau cel din dreapta. Amîndouă drumurile au mers pînă la Cabana Dochia (1750m).
Cu toate că o femeie bătrînă ne-a dat sfatul de a lua drumul din dreapta, eu am ales drumul din stînga pentru că am crezut că drumul mai dificil este şi drumul mai interesant. Drumul acesta care la sfîrşit a fost foarte abrupt a durat 5 ore. Drumul a trecut pe lîngă păduri, livezi (Poiana Maicilor) şi vîrfuri de stîncă. În partea superioră a Ceahlăului întâlneam platouri litologice şi structurale: Ocolaşul Mare (cel superior) şi Ocolaşul Mic. Cel mai înalt are dimensiuni fantastice (6 km lungime, 1 km lăţime) oferind largi perspective asupra Munţilor Hăşmaş, Stânişoara şi Tarcău. La partea cea mai grea a apărut pe neaşteptate un cîine. Acest cîine ne-a condus pînă sus. În momentul în care am ajuns sus o început să plouă. Din păcate ne ne-am mai dus la statiunea Meteo pe Vîrful Toaca (1900m). În sus se putea urca pe o scară lungă din lemn. Ne-am dus numai pînă la "Biserica din lemn". Din păcate nu am aflat multe lucruri despre aceasta biserică. Ziua următoare cînd am coborît ne-am întîlnit cu nişte grupuri de turişti care au vrut să meargă la biserică. Am dormit sus la Cabana Dochia. Preţul s-a părut afi pentru turişti român mult prea mare deorece nu arămas nimeni să înopteze acolo.

3 ore am coborît apoi pînă la Cabana Fîntînele şi cîinele ne-a însoţit cel puţin o oră ca apoi să urce cu o altă grupă de turişti înapoi. În timp ce ieri n-am întîlnit aproape pe nimeni pe drumul acesta arăta cu totul altfel. Drumul ducea la Durău dar noi am mers mai departe pe jos pînă la Ceahlău. Cu un autobuz am călătorit pînă la Poiana Largului. Noi am vrut să călătorim pînă la Lacul Roşu dar se pare că nu circula nici un autobuz. În orice caz am făcut autostop pînă la Bicaz şi de acolo pînă la Cheile Bicazului. Se făcea tot mai tîrziu şi vremea tot mai rea. Dar noi trebuia să mergem mai departe şi am mers pe jos 8-9 km pînă la Lacul Roşu cu rucsacurile grele. Între orele 19-20 am mers prin splendoarea Paşul Bicaz.
În 1987 am fost împreună cu clasa noastră în excursie cu un autobuz, dar acum n-am avut timp să savurăm frumuseţea acestor locuri. Aproape se întunecase. La ora 20:30 am ajuns în sfîrşit la Lacul Roşu în Camping şi a început să plouă. Nu a trebuit să plătim pentru corturi dearcere nu am avut maşină. În ziua următoare vremea s-a făcut din nou frumoasă şi am plecat să explorăm lacul cu o barcă închiriată. În anul 1837 în urma unei alunecări de teren s-a format acest lac, pe fundul căruia se mai văd brazi. Bineînţeles că există şi pentru acest lac o poveste, dar cert este că din cauza ploilor abundente s-a întîmplat această catastrofă a naturii. După masa de prînz am vrut să mergem înapoi la Gheorgheni. Am aşteptat 40 Minute sosirea unui autobuz, ca apoi să călătorim înapoi la Braşov.


Fotos: © Kurt Gusbeth
Aproape de Vf. Toaca
Balustradă de scară pe Vf. ToacaApusul soareluiLa Vărful ToacaLacu RoşuBicaz
Munţii Ceahlău