     
Munţii Ceahlău
| 28. August 2000, ora 10. Noi (eu şi prietenul meu) ne-am dus cu trenul de la Braşov
despre Gheorgheni pînă la olimpul Moldovei (Vf. Toaca), care face parte
din Munţii Ceahlău.
Ca şi în anul 1998 am avut cu noi ghidul "Rumänische Karpaten" (ediţia
aragon Verlag). Informaţii interesante am găsit şi în magazinul
"Munţii Carpaţii" Nr. 17. De data aceasta am început
călătoria în Braşov. Două ore jumătate am
călătorit cu trenul rapid pînă la Gheorgheni. Abia ziua
următoare am mers cu un autocar pînă la Bicaz şi apoi pînă
la Cabana Izvorul Muntelui (797m) am făcut autostop. Atunci ne-am
regăsit direct în faţa munţilor splendizi. În acest moment am
avut posibilitatea să alegem drumul din stînga sau cel din dreapta.
Amîndouă drumurile au mers pînă la Cabana Dochia (1750m).
Cu toate că o femeie bătrînă
ne-a dat sfatul de a lua drumul din dreapta, eu am ales drumul din stînga
pentru că am crezut că drumul mai dificil este şi drumul mai
interesant. Drumul acesta care la sfîrşit a fost foarte abrupt a durat 5
ore. Drumul a trecut pe lîngă păduri, livezi (Poiana Maicilor)
şi vîrfuri de stîncă.
În partea superioră a Ceahlăului întâlneam platouri litologice şi
structurale: Ocolaşul Mare (cel superior) şi Ocolaşul Mic. Cel
mai înalt are dimensiuni fantastice (6 km lungime, 1 km lăţime)
oferind largi perspective asupra Munţilor Hăşmaş,
Stânişoara şi Tarcău.
La partea cea mai grea a apărut pe neaşteptate un cîine. Acest cîine
ne-a condus pînă sus. În momentul în care am ajuns sus o început să plouă.
Din păcate ne ne-am mai dus la statiunea Meteo pe Vîrful Toaca (1900m). În sus se putea
urca pe o scară lungă din lemn. Ne-am dus numai pînă la
"Biserica din lemn". Din păcate nu am aflat multe lucruri despre aceasta
biserică. Ziua următoare cînd am coborît ne-am întîlnit cu nişte
grupuri de turişti care au vrut să meargă la biserică.
Am dormit sus la Cabana Dochia. Preţul
s-a părut afi pentru turişti român mult prea mare deorece nu
arămas nimeni să înopteze acolo. 3 ore am coborît apoi pînă la
Cabana Fîntînele şi cîinele ne-a însoţit cel puţin o oră ca
apoi să urce cu o altă grupă de turişti înapoi. În timp ce
ieri n-am întîlnit aproape pe nimeni pe drumul acesta arăta cu totul
altfel. Drumul ducea la Durău dar noi am mers mai departe pe jos pînă
la Ceahlău. Cu un autobuz am călătorit pînă la Poiana
Largului. Noi am vrut să călătorim pînă la Lacul Roşu
dar se pare că nu circula nici un autobuz. În orice caz am făcut
autostop pînă la Bicaz şi de acolo pînă la Cheile Bicazului. Se
făcea tot mai tîrziu şi vremea tot mai rea. Dar noi trebuia să
mergem mai departe şi am mers pe jos 8-9 km pînă la Lacul Roşu
cu rucsacurile grele. Între orele 19-20 am mers prin splendoarea Paşul
Bicaz.
În 1987 am fost împreună cu clasa noastră în excursie cu un autobuz, dar acum n-am
avut timp să savurăm frumuseţea acestor locuri. Aproape se
întunecase. La ora 20:30 am ajuns în sfîrşit la Lacul Roşu în Camping
şi a început să plouă. Nu a trebuit să plătim pentru
corturi dearcere nu am avut maşină. În ziua următoare vremea s-a
făcut din nou frumoasă şi am plecat să explorăm lacul
cu o barcă închiriată. În anul 1837 în urma unei alunecări de
teren s-a format acest lac, pe fundul căruia se mai văd brazi.
Bineînţeles că există şi pentru acest lac o poveste, dar
cert este că din cauza ploilor abundente s-a întîmplat această catastrofă a naturii.
După masa de prînz am vrut să mergem înapoi la Gheorgheni. Am aşteptat 40 Minute
sosirea unui autobuz, ca apoi să călătorim înapoi la Braşov. Fotos: © Kurt Gusbeth
| 
    
Munţii Ceahlău
|